Inhalt
Copii abandonați din România

Numărul copiilor instituționalizați pe la mijlocul anilor ’90 s-a dublat față de numărul acestora în 1989, la sfârșitul dictaturii Ceaușescu. Numărul copiilor abandonați era mai mare doar în Letonia și Ucraina. S-a coroborat vechea mentalitate – conform căreia, în cazul în care eu nu pot să-mi întrețin copilul, statul este obligat s-o facă – cu nesiguranța noii stări economice. Doar în județul Bihor cu ca. 600.000 de locuitori au fost abandonați de mamă până în anii 2000, lunar 10 până la 15 nou-născuți. Această situație persistă și în prezent, chiar dacă cifrele s-au redus vizibil. Majoritatea copiilor sunt abandonați în maternitate. Chiar și în țările din vestul Europei sistemul de protecție socială ar fi suprasolicitat de acest număr. Consecințele au fost: cămine pentru copii supraaglomerate cu condiții inumane, lipsa instruirii, lipsa școlarizării, nicio perspectivă de a învăța o meserie, de a se califica.

Începând cu anii 2000 situația s-a schimbat, cel puțin în județul Bihor, regiunea vizată de noi. La sfărșitul anilor ’90, Uniunea Europeană a solicitat în cadrul tratativelor de aderare a României, nu numai reforme economice și lupta împotriva corupției, ci și schimbări sustenabile referitoare la căminele pentru copii. În acest context, Rumänienhilfe Alsterdorf a început în anul 1998 împreună cu alte organizații nonguvernamentale, programul “Case de tip familial în loc de cămine de copii”.

Copiii cu și fără dizabilități care trăiau până atunci în cămine, aveau să trăiască în condiții normale în case integrate în comunitate. Părinții sociali trebuiau să se ocupe de educația acestora, fiind sprijiniți și de personal cu pregătire pedagogică.

Cu sprijinul Fundației Robert Bosch și al donațiilor mărinimoase primite de la multe persoane private și de la câteva comunități bisericești, am reușit la începutul anilor 2000 să achiziționăm și să dotăm 4 case în Oradea și în localitatea Săcueni – situată la 45 km nord de Oradea, case în care s-au mutat copii și tineri din cămine.

Alte organizații din vest și câteva organizații nonguvernamentale românești au procedat la fel. În județul Bihor a luat ființă  o rețea de peste 30 de case de tip familial, numite în limba germană “Familienhäuser”. Cam 40% din copiii instituționalizați pe vremuri, trăiesc acum în aceste case, circa 30% au fost preluați de asistenți maternali, astfel încât în prezent există doar o mică parte din copiii abandonați – în majoritatea cazurilor cu dizabilități – care trăiesc în instituții. Județul Bihor este printre puținele județe care prezintă aceste cifre. În puține județe din vestul României există o evoluție asemănătoare. În mare parte a țării există și acum sistemul de cămine închise și psihiatrii cu internări pe termen lung pentru copii și tineri.

 

Mai multe detalii – istoria Rumänienhilfe
Începutul 1990
Copii abandonați din România
Întrebarea 18 plus
Preluarea de responsabilităţi sociale
Experiențele noastre